Snagovul Liber

Vineri, 2018-09-21, 5:47 PM

Bine aţi venit Vizitator | RSS | Acasă | Înregistrare | Autentificare

Acasă » 2018 » August » 23 » Cauzele care au condus la actuala situaţie de la Snagov nu au fost niciodată clarificate...
2:33 PM
Cauzele care au condus la actuala situaţie de la Snagov nu au fost niciodată clarificate...


O să ies puţin din acest concediu, pentru a vă mai scrie ceva. Reiau concediul, probabil că se va şi prelungi mai mult decât săptămâna viitoare. Vreau să vă spun ceva de teorie analitică practic:


NU EXISTĂ EFECTE FĂRĂ CAUZE - Degeaba cercetăm efectele, degeaba anatemizăm sau judecăm persoane, fără să cunoaştem cauzele care au condus la anume efecte. Eu, personal, cred că am fost întotdeauna explicită. Iar cauzele care au condus la scandalul meu cu Marian Oancea au fost două: aberaţiile de zvonuri şi de postări cu "amantul" şi "amanta", precum şi contul de Facebook "Mizerabila Predan". În loc să se cerceteze cauzele care au condus la conflict şi să se aplaneze într-un fel conflictul, astfel încât toată lumea să fie mulţumită, ele s-au amânat la vremea respectivă, la început mi-am ieşit din matcă mai uşurel, mai apoi mi-am ieşit din matcă serios, până când au degenerat la modul la care au degenerat. Poate să fie ferm convins dl. Oancea că niciodată nu se mai ajungea la ce s-a ajuns dacă ar fi căutat cauzele şi ar fi urmat calea dialogului împăciuitor, în loc să încerce să mă scoată de nebună că... problema nu există, deşi exista şi era în ograda sa. Dacă unele iniţiative nu ar fi fost bune din partea mea, le putea discuta, însă jocul de teatru m-a determinat să joc şi eu teatru, iar atunci când lumea se fereşte să-mi spună ceva ce MĂ VIZEAZĂ ÎN MOD DIRECT, să încerc şi eu să caut şi să găsesc adevăraţi vinovaţi. Povestea se cunoaşte, nu o mai reiau. Deci în loc să se cerceteze şi să se acţioneze într-un fel asupra cauzelor, pentru a nu mai exista nici efectele respective, s-a ajuns, din ambiţie, prostească, evident, la nişte enormităţi gen cea cu maşina lui Tăriceanu, că nu aş fi fost jurnalistă niciodată, că nu aş avea studii, că aş fi bolnavă de schizofrenie şi aşa mai departe. Mă uitam şi la treaba cu aşa-zisul asasinat al lui Liviu Dragnea. Nimeni, nici măcar apropiaţii săi din PSD nu l-au crezut. Unii au început să facă tot felul de glume pe Internet şi pe la televiziuni, alţii au catalogat drept paranoia, pentru că nu a fost deloc convingător, nu a dat explicaţii plauzibile despre cum ar fi trebuit să decurgă lucrurile, nu a avut grimasele afectării (un om care chiar ar fi trecut pe lângă moarte, ar fi fost vizibil afectat), nu a formulat plângere penală, iar aberaţia că n-are încredere în instituţiile statului e o gogoaşă pe care nimeni n-o gustă. Cu atât mai puţin avea credibilitate ideea că eu m-aş fi aruncat în faţa maşinii lui Tăriceanu din... pasiune, ca să-i atrag atenţia, sunt bolnavă de schizofrenie, nu sunt jurnalistă, nu am studii, iar "Mizerabila Predan" am fost tot eu. Era clar că cine debita asta avea el însuşi o problemă, fără discuţii. Sau că eu sunt urât mirositoare de nu se poate sta lângă mine în aceeaşi încăpere din cauza nespălării. Haideţi să fim serioşi. Evident că şi efectele, în aceste condiţii, s-au agravat, din simplu motiv că şi cauzele s-au accentuat. Dincolo, de partea cealaltă, la opoziţie, şase sau şapte oameni au plecat trecând de partea puterii. În loc să se analizeze cauzele care au condus la asta şi era clar care au fost: BANII ŞI AVANTAJELE FINANCIARE s-a creat o demonizare a tuturor. Iar situaţia normal că riscă să se repete, din simplu motiv că nu putem bănui nicio clipă nici că Cristian Ionescu era... îndrăgostit de Gheorghe Grigore şi avea  alt motiv... interior să nu plece după bani, nici că Doru Matei era îndrăgostit de Mihai Anghel şi avea alt motiv... interior să nu plece după bani. Poate că au mai fost şi alte cauze, aşa cum identificam legate de lipsa unor planuri, inadvertenţe, lipsa unor idealuri, lipsa unor strategii, instabilitatea preocupărilor şi aşa mai departe. Prima problemă pe care Gheorghe Grigore ar fi trebuit să şi-o pună ar fi fost: CAUZELE. Dacă efectele au fost jenante, cauzele trebuiau să fie depistate. Pentru că aşa la infinit vor veni alţii, iar vor pleca la Marian Oancea, vor face joc dublu sau mai ştiu eu ce. Se creează suspiciune, se creează stabilirea unor vinovăţii fără ca ele să existe şi vor conduce, în definitiv, e cercetat şi stabilit psihologic ca axiomă dacă vreţi, exact la efectele nedorite. Şi-o să vă dau un exemplu pe care l-am citit într-o carte de psihologie: dacă soţul îi reproşează de nu ştiu câte ori soţiei că-l înşeală, mânat de gelozie, iar nevasta chiar nu-l înşeală la acel moment, există o probabilitate mult mai ridicată ca în viitorul oarecare aceasta să-l înşele la modul real, tocmai pentru că se antama o problemă inexistentă la acel moment, fără să se cerceteze cauzele care au condus la o astfel de realitate: tocmai: acuzaţiile nefondate care generau lipsa de afecţiune, conflictul, neînţelegerile. Femeia s-a săturat şi a mers să le găsească afecţiune şi înţelegere la altul, care nu-i reproşa de 10 ori pe zi că-l înşeală. Mi se pare corect şi normal. Atunci să vedem ce n-am avut noi de a avut Marian Oancea. Era absolut normal să pornim de la o astfel de analiză sau poate că am avut, dar nu am oferit şi aşa mai departe. Şi în penal, înainte de a judeca şi condamna pe cineva, se ţine cont de motivaţie şi de circumstanţiere. Dacă inculpatul a furat că era cleptoman, alta e pedeapsa, mai mare, evident, iar circumstanţierea e agravantă. Dacă inculpatul a furat că n-avea serviciu şi n-avea ce mânca, pedeapsa e circumstanţiată, mai mică în funcţie de motivaţie.

LA SNAGOV NICIODATĂ NU S-AU CERCETAT CAUZELE PENTRU CARE UN ANUME FENOMEN JENANT PENTRU O PERSOANĂ SAU ALTA DIN SPAŢIUL PUBLIC A APĂRUT. Nici unii, nici alţii nu le-au cercetat. Rezultatele au fost HAOSUL. Da, anarhia. Marian Oancea m-a scăpat total de sub control, s-a văzut bine, n-a mai mers cu păcăleala, cauzele care au produs efectele iniţial mai puţin jenante au fost accentuate şi n-aveau cum să conducă decât la efecte şi mai jenante, problemele financiare ale iniţial opozanţilor care au trecut de partea lui Marian Oancea le-a rezolvat, evident, Marian Oancea şi din punctul meu de vedere pentru aceleaşi persoane, acum, nu se mai poate face nimic, însă este nevoie de o atenţie sporită şi în viitor ca aceleaşi cauze să NU mai genereze aceleaşi efecte, dacă nu ne place. Sigur, sunt mai multe cauze, nu numai financiare: lipsa de dialog, inconsecvenţa alianţelor şi aşa mai departe. Un cumul de factori care au condus la asta.


CÂND SUNT PREA MULŢI ŞI PREA PROŞTI, INCOMPETENŢA ESTE GARANTATĂ - Aşa cum cineva remarca, un cetăţean, numai că nu atinsese exact obiectul, Marian Oancea îşi făcuse o echipă bine motivată, în rest, i se părea zgârcit. Păi, Marian Oancea a avut o strategie să facă asta. Şi-a luat 10, 15, 20, 30 de oameni de bază, unii pe post de slugi, e drept, i-a motivat pe aceia, era normal, cu restul nu a avut ce să facă. Raţionamentul strategic mi se pare corect. Când un patron risipeşte resursele societăţii dând la toţi cerşetorii, ba chiar uneori echivalent pe lună cu salariul pe care îl plăteşte angajaţilor, acea firmă NU produce, e sufocată. Nici angajaţii nu sunt mulţumiţi, şi cerşetorii se vor ridica cu pretenţii, productivitatea e afectată astfel, profitul e afectat astfel. Când sunt prea mulţi şi sunt prea proşti, n-ai ce să faci cu ei. Una e să laşi loc de bună-ziua tuturor, alta e să-i plăteşti pe toţi aiurea, fără să facă nimic, nicio treabă. Iertată fie-mi opinia, dar la disiparea asta şi la lipsa de echipă a ajuns dl. Gheorghe Grigore inclusiv din cauza asta: pentru că au venit foarte mulţi, de foarte slabă calitate şi, într-un amalgam de toate pentru toţi, nu s-a mai putut discerne grâul de buruiană. Nu poţi avea o echipă din 300 de oameni, alegătorii sunt altceva. Marian Oancea a înţeles treaba asta, opozanţii lui, nu. Şi cu cât sunt mai mulţi, mai incompetenţi, dar mai... pretenţioşi, cu atât şi posibilitatea de lucru în comun şi de evitare a trădării este mai mica. Şi eu sunt un om deschis, transparent până la Dumnezeu, asta nu înseamnă că intră toată lumea la mine în casă sau că toată lumea e invitată la mine la masă. Sunt anumite distincţii. Şi atunci, apropo de cauze şi de efecte, să nu ne mirăm de ce de la Marian Oancea n-a plecat nimeni, invers, au plecat foarte mulţi, dinspre opoziţie spre Marian Oancea. Păi, cu consilierul avea Marian Oancea ce să facă, cu nea Ion care doar cântă şi dansează la băutură, că asta ştie să facă, Marian Oancea ce să facă? Sigur că l-a lăsat la opozant ca să-l sufoce pe opozant, nu pe el. Mi se pare normală treaba. Că oricum ştie că dacă îi dă în campanie 300 de lei, tot cu el, Marian Oancea votează. Şi atunci de ce să stea sufocat cu "dă-mi şi mie" pe parcursul mandatului? Marian Oancea a retezat chestia asta, strategic a avut dreptate. Dacă vin 100 de indivizi periodic, evident că interesaţi după cerşit, din ăştia cel puţin unu, involuntar, va începe să facă gura roată şi cu viaţa privată şi cu planurile tale şi aşa mai departe, dându-se în stambă fie şi numai ca să se dea grozav.

Am avut discuţii la un moment dat cu un cetăţean, care mi-a spus să nu mai scriu strategii, pentru că le poate citi şi Marian Oancea şi nu ar fi bine şi nu ştiu ce. Era în luna ianuarie, dacă nu mă înşel. Propunea în schimb să facem o reuniune, să discutăm, să ne întâlnim un nucleu de opozanţi periodic să discutăm ce e bine, ce nu e bine să facem şi să ne creăm o strategie. Am fost perfect de acord cu asta şi o vreme, dacă aţi observat, nici n-am mai scris strategii, ocupându-mă strict de un rol de opoziţie documentat, cu documente publicate şi aşa mai departe. Din ianuarie până azi NU a avut loc nicio discuţie serioasă de genul acesta. Dimpotrivă, dacă eram critică tot spre binele cuiva sau altcuiva că nu trebuie să facă un anume lucru, pentru că va avea drept rezultat ceva negativ în primul rând pentru el, am fost marginalizată. N-O SPUN CU RĂUTATE, PENTRU NIMENI, DAR O ASTFEL DE ÎNTRUNIRE, CARE SĂ ANALIZEZE LUCID ANUMITE CAUZE, OPORTUNITĂŢI ŞI AŞA MAI DEPARTE, AR FI ABSOLUT NECESARĂ. Câte reuniuni de genul acesta a făcut Marian Oancea? Cu consilierii, pe la el pe acasă, nimeni nu prea a suflat o vorbă şi aşa mai departe? Rezultatele s-au văzut. Nu s-a creat haos.

Pe partea cealaltă, atunci când omul e lăsat de izbelişte, nici nu i se spune ce să facă, nici nu este motivat să facă, nu are ce face şi face exact ce-l taie capul. De aici şi ideea că e haos şi e normal să fie haos. Impunerea unui lider în haos mi se pare absolut necesară. Dar sunt anumite reguli după care trebuie să funcţioneze şi o organizare normală. Nu se pune problema că o dată eşti plecat la mare, o dată eşti plecat la munte, o dată n-ai pur şi simplu chef, se pune problema lipsei de organizare generale şi lipsa de disponibilitate permanentă la astfel de constituiri care, pe de-o parte să confere şi siguranţă membrului echipei, şi stabilitate, şi confort psihic, şi valoare, în definitiv, individuală, dar şi idee de apartenenţă la ceva, la o organizaţie, la un grup social-politic, fie ele şi neoficiale. Că de aia inclusiv structurile locale de partid au rolul lor, până la urmă. Dacă nu exista o astfel de structură, am înţeles contextul politic, dar asta nu însemna că nu trebuie să existe ideea de structură, fie ea şi apolitică, care să preia rolulul organizaţiei de partid. Eu, una, personal, sunt un om foarte organizat, iar acest lucru s-a văzut când nu mi-a fost deloc greu să scot în câteva minute sau o zi hârtii de acum trei ani, să zicem. EU NU POT SĂ FUNCŢIONEZ ÎN HAOS ŞI CHIAR DACĂ NU REALIZĂM, NIMENI NU POATE SĂ FUNCŢIONEZE EFICIENT ÎN HAOS. E inclusiv legea fizică: toţi atomii tind spre stabilitate. Universul însuşi tinde spre stabilitate. Organismul uman dacă n-are stabilitate, intervine boala, indiferent de ce natură, ca un dezechilibru între ceva şi altceva. O organizaţie de opoziţie sănătoasă n-avea cum să fie haotică.


Nu ştiu cât am fost de convingătoare, cel mai probabil nu am fost deloc convingătoare, pentru că sunt lucruri pe care le spun de foarte mult timp, acum le-am şi şters oricum pe toate, nimeni n-a luat în serios nimic, de unde şi sentimentul inutilităţii şi renunţarea.

Domnule, în 2016 s-au pierdut alegerile. Hai să identificăm cauzele, greşelile atunci şi să nu le mai repetăm niciodată tot pe alea. Ulterior, ne-au plecat toţi oamenii, au mai rămas cinci, dar şi ăia pe punctul de plecare sau pe punctul de a trata în neserios problema şi de a-şi vedea de treabă, beneficiind, doar când e să fie de anumite avantaje: o masă, un pahar, un ban, o distracţie, o zdrăngăneală din asta fără să ofere la rândul lui substanţă. Lucrurile lăsate în virtutea inerţiei se vor opri undeva unde poate nu ne convine. Tot ceea ce pot să spun la acest moment este că, deşi am scris cred că mii de pagini pe această temă, deşi am arătat cu subiect şi predicat care sunt greşelile, aceleaşi greşeli s-au repetat şi nu au fost niciodată cercetate cauzele, am stat să deplângem toţi numai efectele, iar când eu am luat taurul de coarne şi am încercat să combat efectele, cu acţiuni în instanţa de judecată, cu plângeri la Parchet, cu scris de articole şi aşa mai departe, fie am fost tratată în derizoriu, fie mi s-au făcut promisiuni de sfântul Aşteaptă, fie, chiar mai rău decât atât, mi s-a dat adesea peste mână în aceste întreprinderi. Ceea ce a condus şi din partea mea la frustrări, acumulate în timp şi la sentimentul inutilităţii, mai ales în contextul în care mai eram şi unica iniţiatoare a acestora. Adică dacă există o problemă şi încerc să-i găsesc rezolvare cu oarece rezultate, perfect legale, perfect onorabile, să-mi vină mie unul să-mi cânte la beţie şi să conteze mai mult decât mine, normal că nu-mi convine nici mie situaţia. Ăla n-a făcut nimic, a plecat cu banii degeaba, eu am stat nopţi în şir să pierd vremea să fac concluzii scrise în procesele civile şi plângeri penale, eu am plecat cu... umilinţa şi cu desconsiderarea. Şi nu sunt singura care spun asta. O să vedeţi că multe persoane, la momente diferite au mai spus asta, până la momentul la care au plecat definitiv sătule. Mai erau câteva persoane posibile în această echipă, dacă am stat să observ, unul era dezamăgit de una, unu era dezamăgit de alta şi aşa mai departe. Iar problemele care au creat dezamăgiri inclusiv în rândul acestor oameni nu au fost niciodată discutate.

SIGUR, DACĂ AJUNGE LA MARIAN OANCEA CEEA CE SE DISCUTĂ, DACĂ UNU FACE CIRC ŞI SE VEDE CÂND TRĂDEAZĂ ŞI CÂND ÎL FACE, NU E NECESARĂ NICIO LUPTĂ, DACĂ ALTUL FACE NU ŞTIU CE, ATUNCI ELEMENTUL TREBUIE ÎNDEPĂRTAT ŞI ANATEMIZAT. DAR NICI NU-I POŢI SUSPECTA PE TOŢI DIN PRINCIPIU FĂRĂ SĂ LE ACORZI ŞANSA ŞI ÎNCREDEREA CA, RESPECTÂND ANUMITE REGULI ŞI ANUMITE TIPARE ÎN PLAN POLITIC, CU ROLURI BINE DEFINITE, CĂ SUNT RĂU-INTENŢIONAŢI. MĂCAR PÂNĂ LA PROBA CONTRARIE.

Dacă greşesc, NU sunt infailibilă, spune-mi, explică-mi, argumentează-mi şi de ce greşesc acolo unde greşesc, dar dacă mă pedepseşti ab initio, aşa, că discutăm despre toane, consider că situaţia nu se mai putea perpetua. Cum ar veni, mă săturasem şi eu să fiu ciuca bătăii, la răscruce de vânturi, la naiba, iar pe lângă toate astea şi în haos.

Iar pe un fond de genul acesta, precum cel descris mai sus, când mai intervine şi jignirea, voalată sau mai puţin voalată, tratată ca şi cum eu eram... cerşetoarea jegoasă care aveam nevoie de sfânta Maria de masă şi aveam de gând să pătrund undeva... neinvitată, e clar şi de ce am avut reacţia pe care am avut-o. Când te jigneşte Ion Popescu, pus de Marian Oancea, deşi în ultima vreme nu prea a mai fost aşa ceva, ştii că atâta poate el, atâta face, într-o jumătate de oră ai şi uitat, pentru că jignirea lui Ion Popescu nu te interesează, dar când te jigneşte cineva pentru care ai făcut nişte eforturi şi nişte sacrificii şi te tratează cum te tratează, e normal să consideri că este cazul să te retragi. Dacă nici la mai bine de o săptămână nu s-a înţeles ce m-a apucat pe mine de "nebună" să mă împac cu Marian Oancea, să şterg site-urile şi să nu mai scriu nimic din partea unor oameni care cunoşteau clar situaţia, îmi pare rău, dar chiar e mai gravă decât credeam situaţia de haos anterior descrisă. Ştiu, omul mai vorbeşte şi la nervi, omul mai vorbeşte şi aiurea, dar dacă pedeapsa persistă, ca şi cum tot eu aş fi vinovată şi tot eu aş fi avut o poziţie pripită şi necorespunzătoare, după ce s-a şters cu mine pe jos, practic, simbolic vorbind, acuma să-mi fie şi mie cu iertare. Dar dacă eu contez la fel de mult ca badea Ion beţivul sau Afrodita, panarama satului, asta e. Eu sunt un om dur cu cine trebuie, dar delicat şi sensibil atunci când vine vorba despre oameni în care mi-am pus încredere şi speranţă. Ai ceva cu mine de împărţit, foarte bine: EU ACCEPT CRITICA. Dar dacă te porţi cu mine într-un anume fel, e clară situaţia. Frustrări de genul este foarte posibil să mai fi avut şi alţii. De aceea spun că, fără a trăda, fără a mă plânge, fără a deplânge absolut nimic, nu pot decât să constat o situaţie de fapt, care va fi din partea mea de aici înainte răceala şi neutralitatea în raport cu absolut toată lumea. Îmi pare rău că a ieşit aşa, credeţi-mă pe cuvânt, că eram cea mai interesată şi mai doritoare să iasă bine şi să iasă altfel.

Mirela Predan

Vizualizări: 43 | Adăugat de: mirelapredan | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar

Meniu site

Autentificare

Căutare

Calendar

«  August 2018  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Sondajul nostru

Daca mâine ar avea loc alegeri, cu cine aţi vota?
Total răspunsuri: 49

Mini-chat

Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0