Snagovul Liber

Vineri, 2018-09-21, 5:47 PM

Bine aţi venit Vizitator | RSS | Acasă | Înregistrare | Autentificare

Acasă » 2018 » August » 17 » Ce-ar mai fi de lămurit scurt, la obiect şi clar...
2:28 PM
Ce-ar mai fi de lămurit scurt, la obiect şi clar...

Procesele de calomnie? Păi, procesele de calomnie vor avea soarta celor care le-a avut şi cele ale Alexandrei Ştefan sau plângerea lui Cristian Ionescu sau plângerea Roxanei Niţu şi aşa mai departe. Sau plângerile lui Marian Oancea. DECI EU NU ÎMI FAC NICIUN FEL DE GRIJI CU MINE AVOCATĂ ÎN PROPRIILE-MI PROCESE. Deci vreau să risipesc absolut orice idee că m-aş teme eu de vreun proces şi de aceea am acceptat pacea. Nici pomeneală, ba, dimpotrivă, chiar am câştigat o groază, iar lucrul acesta se poate verifica pe portalurile instanţelor de judecată, iar eu v-am arătat. Deci eu, una, nu am nicio temere, altora ar trebui să le fie frică, DAR EU NU MAI VREAU SĂ MĂ BAG. Pentru că NU mai vreau să mă bag. Vreau să-mi văd de munca mea liniştită, să termin facultatea de Drept în linişte, să mă ocup de istorie, de literatură, de paranormal, de altceva.


Sunt ferm convinsă că se vor face pe seama mea tot felul de speculaţii. Mi-am asumat şi acest risc, nu se pune problema, dar nici aşa nu cred că mai avea vreun sens să continui. Apropo de procesele mele, inclusiv de cele de calomnie, i-a păsat cuiva? Nu, nu  i-a păsat nimănui în afară de mine. Nu ştiu, să dau un exemplu: lista cu participanţii din Ungaria de acum doi ani. Mă interesa pe mine personal să mi-o pun acasă pe un perete? NU. Sau treaba cu Asociaţia Sportivă mă interesa pe mine să mă înscriu acum să joc fotbal? NU. Sau sumele cheltuite din bugetul public mă interesau pe mine personal? NU. Deci într-un fel tot opoziţia de la Snagov ar fi trebuit să fie interesată de toate astea. N-a fost nimeni. Păi, atunci dacă iau decizii unilateral, bune, proaste, numai eu, pentru că nu mă pot consulta niciodată cu nimeni şi nu există o echipă de consultare, eu am luat decizia, tot unilaterală, să mă retrag. DA, ASTA DEPLÂNG. Faptul că ţip de doi ani de zile şi NU s-a coagulat nicio echipă de lucru. Nici nu cred că o să se mai coaguleze vreodată. Şi atunci e clar că toate demersurile mele unilaterale sunt în van, că de aia am şi renunţat. Bun, câştig un proces, vă informez să zicem despre Asociaţia Sportivă cum stă treaba, unii se indignează, toată lumea tace, niciodată nu apuc să discut cu nimeni despre asta, vorbesc ca televizorul singură şi nu fac nimic altceva decât să-mi pierd vremea degeaba. Deşi în timpul acela puteam să fac altceva: să învăţ, să citesc, să muncesc contra salariul pe care îl am, să fac performanţe la locul meu de muncă în domeniul juridic, să plec la o plimbare, deci să fac altceva.


În plus, TUTUROR TREBUIE SĂ LE DISPARĂ PERCEPŢIA DESPRE MINE CĂ SUNT O CERŞETOARE JEGOASĂ ŞI ATUNCI SĂ MI SE DEA ŞI MIE ACOLO, CEVA. Nu, nu sunt deloc o cerşetoare jegoasă, se vede bine că nu sunt, munca în societate este răsplătită financiar, aşa cum spuneam, am loc de muncă, NU mă interesează să fac pentru nimeni voluntariat şi în condiţii de indiferenţă totală faţă de performanţele pe care le-am avut în această luptă. De ce n-au făcut şi alţii procese, de ce n-au scris şi alţii, că de mâncat, mănâncă toată lumea, unii mai şi fumează, alţii mai şi beau, eu stau să-mi tocesc picioarele pe la Buftea, la procese. Nu mi se pare normal ca tot  eu să fiu tratată după aia ca o cerşetoare jegoasă de când e să fie bine, când nu avem chef, n-avem nevoie de ea. NU sunt ca prostituata, vin numai când ţi se face poftă de sex, când nu, nu sau oricum poate să vină şi alta. MUNCA MEA A FOST SERIOASĂ, CONSTANTĂ, IMPLICATĂ ŞI CU REZULTATE. Iar pentru o continuitate în această activitate aveam nevoie de o continuitate şi de o seriozitate în tratamentul aplicat. Când te pregăteşti pentru o competiţie, trebuie să ai ani în spate de antrenament şi de constanţă. Dacă eu nu spuneam acum asta şi dacă nu luam nicio măsură, lucrurile ar fi continuat aşa iar rezultatul ar fi fost nicăieri, deci un efort depus degeaba. Dacă aveam eu interesul să candidez şi să-mi fac mie reclamă şi propagandă, da, avea sens lupta, dar repet: NU am niciun interes şi în condiţiile astea, realizând şi eu că NU se poate aşa nicio bătălie câştiga. S-a tot vorbit despre faptul că nu se vor mai repeta aceleaşi greşeli. BA DA, S-AU REPETAT. Pornindu-se de la atitudine. DA, ATITUDINEA CONTEAZĂ. CONTEAZĂ ENORM. Dacă atitudinea de indiferenţă faţă de rezultate deranjează, nu-i nicio problemă.


Marian Oancea ştim că a avut multe planuri, unele dintre ele chiar rele. Dar şi le-a dus la cap în mod constant. Nu i-au ieşit în ceea ce mă priveşte niciodată, dar în rest, trebuie să observăm că i-au ieşit întotdeauna, pentru că le-a conceput şi le-a aplicat în mod constant. Fără abatere de la ele şi fără bătăi de vânt într-o parte sau alta. Aşa se explică şi fenomenul, DINCOLO DE ATRACŢIA PUTERII, aşa se explică şi fenomenul de ce a reuşit să atragă, invers nu s-a putut atrage nimeni spre opoziţie. Atitudinea a făcut diferenţa. Clar. Iar dacă vezi că o singură persoană se descurcă în asta, eu cred că acea singură persoană ar fi trebuit căutată, nu batjocorită, iar sfaturile ei ascultate, nu trecute în subsidiar. Adică măcar o lăsai să-şi vadă de drumul ei constant şi-i creai premisele pentru asta, fără s-o faci să se simtă prost în mod constant şi periodic. Ca să te întorci tot la acea persoană şi să o iei de la cap, cu o încredere ştirbită şi e normal. CAPTEAZĂ ÎN PRIMUL RÂND ÎNCREDEREA CELORLALŢI DACĂ VREI SĂ IASĂ CEVA BENEFIC PENTRU TINE. Iar politica NU este un sport care să se poată practica individual. Pentru că nu se poate. Întotdeauna e nevoie de o echipă şi întotdeauna e nevoie de susţinători, de alegători, de o modalitate de a te comporta în raport cu spaţiul public care să atragă, nu care să respingă. Dincolo de a verifica sifonii şi potenţialii trădători, care poate la început n-aveau nicio intenţie să trădeze şi să plece, este esenţial să te întrebi de ce-a apărut acest fenomen, dacă nu cumva ai greşit şi tu pe undeva pe la nivel de atitudine faţă de persoanele din anturajul tău. Omul nu e o marfă pe care o cumperi doar când ai nevoie. Cred că asta e ceea ce nu s-a înţeles. Şi dincolo s-au cumpărat şi s-au tratat oamenii ca nişte mărfuri, numai că... s-au cumpărat în mod constant şi nu a ieşit loc de nemulţumiri sau de discrepanţe de genul.

 

MILA E UNA, MUNCA E ALTA, iar eu de trei ani toc pe aici degeaba, că eu VREAU SĂ MUNCESC ŞI SĂ FAC FALĂ ÎN MUNCĂ, CU REZULTATE, MILĂ NU MAI VREAU. Da, vreau să ştiu că dacă muncesc mai mult, pot câştiga mai mult. E normal ca de sărăcie să mă fi săturat, dar prin muncă, NU prin milă, ca să ne înţelegem bine. De aia am vrut să-mi rezerv timp pentru munca mea, nu pentru o muncă voluntară oricum inutilă în contextul dat. Eu NU apelez nici la cerşetorie, nici la prostituţie, nici la necesităţi, ca în marxism. EU MUNCESC. Eu sunt o liberală autentică în gândire. Munca mă înnobilează şi fac cinste muncii. Normal că nu voluntar. Cu responsabilitate, cu de toate ce implică un proces al muncii. Intelectuale, desigur. De aceea nu am timp să pierd vremea şi să fiu tratată în sictir, pentru că NU mai vreau.


Zilele acestea, înainte de a lua decizia de a şterge tot şi de a renunţa la procese, care tot un reflex de silă, o reacţie de silă a fost, mai degrabă să ştiţi la ideea de a mai continua tot aşa, am avut nişte discuţii cu o persoană din aceeaşi echipă din care trebuia să fac şi eu parte. Nu contează cine este. Sentimentul lui este acelaşi că este marginalizat, că nu contează, că nimeni n-a venit să-l lămurească, lucrurile au luat-o razna, deci de el de fapt nevoie nimeni nu avea. O altă persoană din aceeaşi echipă s-a supărat şi s-a supărat pe bună dreptate din cauza aceluiaşi tip de inconstanţă. Păi, cam noi eram nucleul. Iar vin alţii noi, iar vin, iar pleacă, majoritatea cum vin, aşa pleacă. După un anume interval. Şi ne trezim că nu mai avem susţinere. E un lucru pe care îl realizez. Lider nu avem, pentru că liderul trebuie să fie cel al cărui cuvânt chiar să conteze. Când spune: faci aia, dacă n-o faci, ştii clar că n-ai ce să mai cauţi, dar dacă îţi spune ba fă aia, ba n-o face, ba du-te şi te plimbă când e zi de salariu, normal că toată lumea pleacă.


În definitiv, în ultimii trei ani m-a marcat SENTIMENTUL NESIGURANŢEI. Da, acesta este sentimentul pe scurt pe care l-am resimţit. Am ajuns să trăiesc speriându-mă, să desfăşor activităţi doar de una singură, încăpăţânându-mă să demonstrez dreptatea mea, am demonstrat-o, după care nesiguranţa s-a reluat periodic. Nesiguranţa şi instabilitatea nu trebuie să fie sentimente care să caracterizeze o echipă care să facă performanţă. Iar lucrurile nu pot fi altfel, dar la anul. Ori sunt ori nu sunt. E ca şi cum ai spune cuiva că-l iubeşti începând de la anul. Ori îl iubeşti, ori nu-l mai iubeşti. La anul trebuie să fie o competiţie pentru care trebuie să te pregăteşti de fapt.


Voi mai scrie poate câteva articole, iar după ce voi termina de şters voi lua o pauză, observând şi cum evoluează lucrurile în sensul înţelegerii de a retrage acţiunile din judecată. FĂRĂ PRETENŢII CIVILE, dar nu cred că e momentul să discut acum de fapt.


CEEA CE ESTE CLAR ŞI DATĂ FIIND ŞI EXPERIENŢA DE ANUL TRECUT, NU DOAR A MEA CI A TUTUROR, SOLUŢIILE SUNT DOUĂ:

1. ORI AJUNGEM LA O ÎNŢELEGERE FĂRĂ COMEDII PE LA SPATE ŞI AŞA MAI DEPARTE, DIRECTĂ, FĂRĂ INTERMEDIARI DIN ALTE ZONE, ALEŞI CU CINISM SAU MAI ŞTIU EU CE (DECI INTERMEDIARI NEPOTRIVIŢI, CU UN SCOP INADECVAT)


2. CONTINUI RĂZBOIUL SINGURĂ CA ŞI PÂNĂ ACUM.


O a treia variantă nu-i posibilă, pentru că eu deja m-am supărat. Nu sunt omul care să ţin ranchiună, Doamne fereşte, am iertat, e drept că n-am uitat, dar n-am uitat tot ca experienţă de viaţă mie folositoare, nu ca să mă răzbun, Doamne fereşte! Însă fără a avea ranchiună faţă de nimeni şi fără a purta pică nimănui, eu NU mai alerg să mai fac performanţă pe un drum care nu duce nicăieri. Asta e clar. Da, alerg să ajung mai repede acasă. Da, alerg să ajung mai repede la Tribunal, că a venit maxi-taxi greu şi am întârziat deja. Dar să alerg ca să ajung în... pădure şi să mai zic şi că-i frumos acolo că-s copaci şi nu-i ţipenie de om, eu NU voi mai alerga niciodată. Sper că mi-aţi înţeles metafora. Dar, ca să fiu un pic mai explicită, eu m-am lămurit că dacă nu ne-am putut coagula până acum într-o echipă de opoziţie unită, nici de acum încolo asta NU se va întâmpla. Şi atunci, aşa cum spuneam, cum politica NU poate fi un sport individual, n-are rost să mai alerg de una singură după minge. N-am apărare, n-am portar, n-am mijlocaşi, sunt doar eu, atacantă şi o mulţime din echipa adversă. Dau gol după gol dar n-am nici galerie. Şi atunci eu pentru cine mai joc fotbal de una singură de fapt? Sper că din nou mi-aţi înţeles metafora. Dacă voi considera vreodată că merită să mă întorc, MĂ ÎNTORC NUMAI ÎNTR-O ECHIPĂ, CU UN ANTRENOR CARE ŞTIE ÎNTOTDEAUNA CE VREA, CU UN ECHIPAMENT SPORTIV ADECVAT ŞI ÎNTÂI JOC AMICALE SĂ VEDEM CE IESE, DE ABIA PE URMĂ COMPETIŢIE. Dar sincer nu cred că o s-o mai fac. Pentru că dacă nu s-a putut coagula până acum o echipă, dacă singurele persoane din echipă în care am crezut s-au supărat şi ele dezamăgite, NICI DE ACUM ÎNCOLO NU SE VA MAI COAGULA. Dacă nu s-a întâmplat un lucru atunci când se putea proceda simplu ca el să se întâmple, când acelaşi lucru devine complicat, cu atât mai puţin se poate. Da, suntem trei oameni dezamăgiţi, dacă nu chiar patru, cinci. Poate că ar fi fost cazul unei discuţii cu noi. Când a apărut dezamăgirea, nu după trei luni ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu e bună deloc metoda asta. Lucrurile nerezolvate NU se rezolvă de la sine, lucrurile nerezolvate produc exact consecinţele lucrului nerezolvat. Dacă eu nu plătesc acum lumina, problema plăţii luminii nu se rezolvă de la sine, n-am bani, cer o amânare de plată, dar dacă cred că se va rezolva de la sine şi dacă după trei luni mă comport ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, e simplu: lumina va fi tăiată. Deci asta NU e o metodă a lipsei de discuţie faţă de o problemă atunci când e caldă întru rezolvarea ei, nu amăgirea ei. Şi măcar dacă era prima dată când se întâmplă asta. Dar e a nu ştiu câta oară. De aia îmi văd de drum şi eu şi spun că n-are rost şi s-a terminat!


Mirela Predan

Vizualizări: 58 | Adăugat de: mirelapredan | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar

Meniu site

Autentificare

Căutare

Calendar

«  August 2018  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Sondajul nostru

Daca mâine ar avea loc alegeri, cu cine aţi vota?
Total răspunsuri: 49

Mini-chat

Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0