Snagovul Liber

Vineri, 2018-04-27, 4:12 AM

Bine aţi venit Vizitator | RSS | Acasă | Înregistrare | Autentificare

Acasă » 2018 » Ianuarie » 14 » Dincolo de latura politică, mai e şi latura juridică, drept pentru care m-am simţit desconsiderată...
7:45 PM
Dincolo de latura politică, mai e şi latura juridică, drept pentru care m-am simţit desconsiderată...

Un singur lucru aş mai vrea să scriu, înainte de a începe seria adreselor care să meargă la diverse instituţii. EU FAC O SERIE DE DEMERSURI, DE PROCESE, DE PLÂNGERI, DE TOT. NU LE FAC DEGEABA, INDIFERENT DE CONTEXT, de aceea şi lăsatul acesta în pace mi se pare o greşeală. În privinţa lui Cristian Ionescu, eu am făcut nişte demersuri pe lângă autorităţile abilitate ale statului, nişte plângeri penale etc. ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ NU AU EXISTAT FAPTE DE NATURĂ PENALĂ: CU TERASA ILEGALĂ, CU ACOPERIREA ACTIVITĂŢII ILICITE DE LA TERASA ILEGALĂ FOLOSITĂ CA SPAŢIU DE DESERVIRE A BĂUTURILOR ALCOOLICE ŞI AŞA MAI DEPARTE. Indiferent dacă Cristian Ionescu şi-a dat demisia sau nu, asta nu înseamnă că acolo nu se mai consumă băuturi alcoolice, în mod ilegal în spaţiul public sau nu înseamnă că nu a făcut trafic de influenţă cu cel ce nu există să-l păsuiască. DIN CONSIDERENTE POLITICE, NU TREBUIE RENUNŢAT LA ACESTE DEMERSURI ŞI O DATĂ LĂSAT ÎN PACE, O DATĂ IAR FAC PLÂNGERE PENALĂ, CA SĂ NE FACEM DE CACAO. De aceea am fost şi eu puţin debusolată, pentru că aceste demersuri înseamnă şi pentru mine timp pierdut, bani cheltuiţi: pe hârtie, pe toner, pe imprimantă, pe drum, pe de toate... Ca să nu mai vorbesc despre faptul că eu dacă fac o investigaţie şi o dau spre cercetare organelor abilitate, asta înseamnă că ori am minţit eu şi sunt trasă la răspundere penală, Cristian Ionescu fiind cel care are dreptate, ori nu am ştiut ce vorbesc, pentru că acolo nu este nicio terasă. DE ACEEA NU MI-A CONVENIT JOACA ASTA CU LĂSATUL ÎN PACE. Toate aceste demersuri AU FOST DIN INIŢIATIVĂ PROPRIE, FINANŢATE DE MINE, AU ÎNSEMNAT UN CONSUM DE TIMP ŞI DE BANI, AŞA CUM SPUNEAM, pentru a se finaliza într-un mod de reinstaurare a legalităţii. Nu este singurul exemplu. De aceea nu m-am putut arăta de acord cu ideea "de mâine îi laşi în pace", pentru că ori manifest eu incoerenţă şi mă fac de rahat - MIE NU-MI PLACE SĂ FIU UN OM INCOERENT - ori înseamnă că ei sunt cei care au dreptate. Am pornit pe un drum, şi aşa cercetările sunt anevoioase, îl susţin până la capăt, pentru că aşa mi se pare normal. NU am cerut bani prin care să mi se deconteze nici munca, nici investiţia (să zicem 50 de lei reprezentând hârtie, drum, taxe poştale de trimitere, RATB în Bucureşti şi aşa mai departe - cam atât costă în medie o plângere din asta sau o reclamaţie, luată separat - sigur plătesc un singur drum dacă merg cu 10 deodată), în schimb am cerut respect, în sensul că NU ne mai răzgândim, domnule. Când cineva este în neregulă cu legea, asta înseamnă că trebuie să vină organele abilitate şi să facă o cercetare. Mai repede, e drept, dar asta nu mai ţine nici de dl. Grigore, nici de dl. Anghel, nici de Ion Popescu, să zicem. Uneori ţine de incompetenţă, alteori de mita dată de cel ce nu există ca să scape.


În privinţa dlui Cristian Ionescu, aşa cum v-am arătat, există o serie de reclamaţii, plângeri etc:


https://antimagistratiinfractori.wordpress.com/?s=Crismar


La unele din ele am primit răspuns, continui investigaţia, la altele din ele nu am primit niciun răspuns, mă voi interesa în legătură cu acestea. La fel şi cu Nicuşor Dumitru sau cu alte persoane. NU am avocat, nu-mi trebuie, cât despre trafic de influenţă, nici nu poate fi vorba, din simplu motiv că nu am resursele financiare necesare, deci sunt în afara oricărei suspiciuni. Însă e normal să cer constanţă şi stabilitate, în sensul că dacă eu întreprind un demers, ulterior nu sunt obligată s-o las baltă. Nu de alta, dar am investit şi eu nişte timp, nişte bani, din cei puţini pe care îi am, în condiţii de stress, cu probleme de sănătate şi de familie, adică măcar munca mea să nu fie batjocorită. Pentru că eu nu stau să fluier ca alţii, să acţionez la comandă. De exemplu: zice Ion Popescu, hai, ne aliăm acuma cu Mihai Anghel, toată lumea se aliază cu Mihai Anghel, pe urmă fluieră Ion Popescu: hai, alinierea acum, toată lumea trece cu cel ce nu există, toată lumea trece cu cel ce nu există. Pe urmă, gata, ne-am răzgândit, cel ce nu există e nemernic, toată lumea trece acum cu... Nichita Toma, toată lumea trece cu Nichita Toma. Nu se poate, adică eu prin ceea ce scriu stârnesc totuşi nişte reacţii, negative la adresa mea, mi le-am asumat. Stârnesc şi nişte răspunderi: penale, civile şi aşa mai departe. DE AIA NU-S MAŞINĂ ŞI N-O SĂ POT SĂ FIU VREODATĂ. Pentru că uneori consider şi eu că este cazul să o las baltă şi să cred că a existat o vină comună, o zânzanie comună, să-mi doresc împăcarea şi aşa mai departe: familia Pavel, Caloianu, poliţiştii de la Snagov şi aşa mai departe. Alteori, mai ales când ei nu sunt liniştiţi, nu consider că este cazul. Şi atunci mi se pare absolut firesc să merg mai departe, pentru că oricum sunt nişte denunţuri, fac nişte anchete, depun un efort, nu e chiar atât de logic s-o las baltă, ca după aia s-o iau de la capăt, că ei n-ar mai face, dar fac iară. Unul din aceste personaje este cel ce nu există, de aceea nu am renunţat la nicio plângere cu cel ce nu există niciodată. Deci dincolo de a fi stresant, deranjant pentru toată lumea, pentru că cel ce nu există nu se potoleşte niciodată, alianţa pe sub masă având nişte consecinţe nefaste şi în plan politic şi social, CONSIDER CĂ ESTE ŞI O LIPSĂ DE RESPECT FAŢĂ DE MUNCA MEA DACĂ CINEVA ÎMI SPUNE, DE EXEMPLU, CĂ CEL CE NU EXISTĂ ESTE NEMAIPOMENIT DE BUN ŞI AR FI CAZUL SĂ MĂ ÎMPAC CU EL. Înseamnă că trei ani de zile am muncit degeaba, că am trăit degeaba, că n-am ştiut ce spun şi ce scriu niciodată, că m-am învârtit de colo, colo, exact ca cerşetoarea jegoasă după bani şi aşa mai departe. SUNT FERM CONVINSĂ CĂ ASTA URMĂREA CEL CE NU EXISTĂ SĂ DEMONSTREZE. Nu am înţeles de ce alţii m-au desconsiderat într-un asemenea mod încât au considerat că eu pot să fac orice, mai ales pentru bani, mai ales să mă împac cu cel ce nu există. Până la urmă pentru ce-mi trebuie bani? Pentru mâncare? Aşa cum spuneam, de inaniţie nu mor, găsesc o bucată de pâine, la naiba... Pentru sănătate? Da, am investit şi pe acolo niţei bani. Pentru ţigări? Şi asta e adevărat! ÎNSĂ MAJORITATEA RESURSELOR DIN MUNCA MEA SE DUC TOCMAI PE CURENT ELECTRIC, INTERNET, TRANSPORT ÎN DIVERSE LOCAŢII (JUDECĂTORIE, PARCHET, POLIŢIE), TAXE DE TIMBRU, TAXE POŞTALE DE TRIMITERE DIVERSE ÎNSCRISURI ÎN DIVERSE LOCAŢII (UN PLIC RECOMANDAT ESTE 4 LEI - SUNT 3 PLICURI, ÎNSEAMNĂ 12 LEI, ÎN MEDIE, DEPINDE DE GREUTATE), TRAS LA XEROX ŞI PRINTAT ÎN ORAŞ DE CÂND NU MAI FUNCŢIONEAZĂ IMPRIMANTA, ÎNAINTE, CÂND FUNCŢIONA, HÂRTIE PLUS TONER. Eu când scot 100 de lei de pe munca mea în Bucureşti, să zicem, îmi iau un pachet de ţigări, vin acasă, mănânc de 5 lei şi restul banilor îi folosesc pentru hârtiile astea. Hai să le zic... consumabile. Ca să nu mai zic timpul pierdut sau efort intelectual pentru că nu e chiar aşa de simplu să susţii un proces în faţa unei instanţe, dar mai ales nu e chiar atât de simplu să pregăteşti, în timp util, logic, ca să nu fie tardivitate, un proces. Scrii acţiunea, o motivezi, în fapt, în drept, răspuns la întâmpinare, note de şedinţă, concluzii scrise şi aşa mai departe. TOATE ACESTEA REPREZINTĂ MUNCA MEA, IDENTITATEA MEA PRACTIC, INTELIGENŢA MEA. De aceea NU mai vreau ca pe lângă ideea că cel ce nu există oricum e rău şi NU trebuie să aibă politic, administrativ nimeni cu el de-a face, să mi se mai batjocorească şi această muncă intelectuală. Care presupune timp şi bani. Păi, ce fac? N-am coloană vertebrală? Şi pe lângă faptul că n-aş avea coloană vertebrală, ce mai fac? Înseamnă că am minţit în diverse sesizări, procese, reclamaţii, plângeri penale? DOAMNE FEREŞTE! Cum să mint? Ce-am luat-o razna? A minţi înseamnă închisoare. De aceea nu mai vreau să mai fiu tratată cu superficialitate. NU mă joc, eu când zic că fac ceva, fac, AM 37 DE ANI, NU MĂ JOC DE-A PENALUL ŞI DE-A PROCESUL, CĂ NU-S HANDICAPATĂ! Înseamnă că dacă vrei să... mă împac cu cel ce nu există, să-mi dai bani să... mă împac cu cel ce nu există, să tac... etc, înseamnă că mă desconsideri şi mă crezi handicapată!


Cu asta chiar vreau să închei, sper (speranţa moare întotdeauna ultima) ca de mâine încolo să nu se mai întâmple la fel. De aici a provenit şi revolta mea de-am vrut s-o las totul baltă. Şi haideţi să facem odată ceva împreună! Inclusiv pe latură juridică, pentru că dacă discutăm despre încălcări repetate ale legii, este absolut clară situaţia. În timp ce toată lumea îşi bate joc de mine, desconsiderând muncă, eforturi, verticalitate, inteligenţă, EU NU CRED CĂ MI-AM BĂTUT JOC DE NIMENI. Pentru că nu am scris doar ca să mă... distrez NIMIC NICIODATĂ!


Mirela Predan

Vizualizări: 68 | Adăugat de: mirelapredan | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar

Meniu site

Autentificare

Căutare

Calendar

«  Ianuarie 2018  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Sondajul nostru

Daca mâine ar avea loc alegeri, cu cine aţi vota?
Total răspunsuri: 49

Mini-chat

Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0