Snagovul Liber

Miercuri, 2018-05-23, 11:30 AM

Bine aţi venit Vizitator | RSS | Acasă | Înregistrare | Autentificare

Acasă » 2018 » Mai » 15 » Şi dacă el e înger, aici, eu cu cine mă mai joc, Doamne???
11:04 PM
Şi dacă el e înger, aici, eu cu cine mă mai joc, Doamne???


Pe vremea când... mă hârjoneam, ca să zic aşa... cu Cătălin Pavel, vă rog să mă credeţi, şi-o spun cu lacrimi în ochi - vă rog să mă credeţi că NU mi-am imaginat, nu mi-am imaginat niciodată că el o să moară. Niciodată. Nu puteam percepe, prin prisma tinereţii noastre, el fiind mai tânăr decât mine cu ceva ani, nu mi-am imaginat NICIODATĂ CĂ O SĂ MOARĂ. Că uneori mă întreb cu groază: Doamne, dar de ce n-am fost eu în locul lui? Adică până şi momentele acestea ale vieţii noastre de conflict fac parte din viaţă, fără să ştii ce-ţi rezervă viitorul şi mă îngrozesc că rămân o stâncă printre atâta moarte. Adică, Doamne, Dumnezeule, dar mai lasă în jurul meu şi viaţă, nu numai moarte. Pentru că viaţa e şi ea cu rostul ei, adică la 70, la 80, la 90 de ani se moare, atunci moartea e o normalitate. Nu la 29 de ani cât avea Cătălin, pentru Dumnezeu, acestea sunt tragedii, tragedii pe care ţi-e greu să le accepţi fără să constaţi că totuşi soarta e uneori crudă, nedreaptă... Amintirile mele cu el mă vor durea, mai ales că niciodată, în nicio clipă când le trăiam nu m-am gândit la un astfel de eveniment şi mă simt un pic vinovată faţă de el, dar vă rog să mă credeţi că mă gândeam la orice în raport cu el, dar la orice legat de viaţă, în niciun caz de suferinţă şi de moarte. Toate acele nimicuri, toate acele hârjoneli copilăreşti (credeţi că eu eram altceva decât un copil imbecil şi nematurizat complet, la vremea când mă certam cu Cătălin Pavel?) acum se transformă în mine în durere. Dumnezeule, dacă aş fi ştiut că voi asista vreodată şi destul de curând la un asemenea eveniment, aş fi ştiut să preţuiesc în fiecare minut viaţa, chiar şi joaca noastră, în fiecare minut viaţa, înţelegerea şi seninătatea. Ceea ce m-a şocat la el a fost că totul era ca un joc, era de-o inocenţă fermecătoare, ca şi cum doi copii acum s-ar certa, acum s-ar împăca şi şi-ar face în ciudă unul altuia cu sâc, hai să mai aruncăm iar în cap unul altuia cu... bomboane. Fără răutate, fără viclenie sufletească, fără pervertire interioară, aşa cum el n-a ajuns niciodată la un astfel de stadiu, de răutate... De aceea mă şi doare atât de mult. Aţi văzut de-a lungul timpului scris de mine multe despre Cătălin Pavel, acum regret ce-am scris, NICIODATĂ NU MI-AM IMAGINAT CĂ VA VENI VREMEA CÂND EVIDENT CĂ ÎNDURERATĂ VOI SCRIE CĂ... A MURIT... CĂTĂLIN PAVEL! Poftim? Cum a murit Cătălin Pavel? Adică nu s-a căsătorit cu Laura Zsigmond cum preconiza, nu s-a căsătorit cu altă fată, aşa cum merita din plin să fie iubit de cineva, n-a mai stat să cerceteze cine e amantul, cine e amanta? Ce s-a întâmplat? A murit Cătălin Pavel? Ultima dată l-am văzut în viaţă la şedinţa de consiliu şi chiar dacă era palid, m-am bucrat că-l văd, am crezut că dacă a venit la şedinţă, înseamnă că se simte mai bine şi că îşi va reveni. Ulterior, la celelalte şedinţe nu a mai venit şi personal, eu tot am sperat că se va face bine şi că va reveni în sânul nostru. Să vorbim despre politica locală, să stăm pe balconul Casei de Cultură, în pauzele de şedinţă, la o ţigară, să privim cu ochi maturi viaţa şi problematica Tâncăbeştiului. Cum nu mai e, unde e Cătălin Pavel? O să-mi lipsească enorm, o să-mi fie dor de amintirile cu el din 2014, din 2015. Avea un suflet sincer şi curat aşa cum rar mi-a fost dat să întâlnesc vreodată la vreo persoană. Acum să mă citească de Sus, din Ceruri, e chiar dureros, nu pot încă să realizez cum de-a murit Cătălin Pavel... Şi rugăciunile noastre de vindecare n-au contat, şi tinereţea lui şi dorinţa lui războinică de luptă n-au contat? Cum n-au contat toate astea? Măi, Cătăline, ce faci? Nu mai discutăm niciodată despre "amant şi amantă", chiar aşa? Hai, vino încoace să vorbim despre... cel ce nu există! Nu cred că din lumea îngerilor vorbim acum despre toate astea! Nu cred, nu cred că a murit. Pentru mine e pur şi simplu o stupoare! Cât de plin de viaţă era, cât de plin de pus pe şotii copilăreşti era, cât de copil era, dar... copilul creşte, copilul se maturizează, copilul NU moare. E NEDREPT CÂND COPILUL MOARE! E foarte nedrept când copilul moare!


Dacă aseară am rămas fără cuvinte, acum încă încerc să realizez cotrobăind prin amintiri şi NU pot realiza deloc ce s-a întâmplat. Primăria aceea va fi pustie fără el... Mă întreb ca un copil tâmpit: dar eu cu cine mă mai joc? Cu nimeni n-o să mă mai joc şi hârjonesc aşa cum m-am jucat cu Cătălin Pavel...! Mă simt ca şi cum aş fi pierdut un prieten de joacă şi, cu aceeaşi minte imatură, mă întreb înfiorată: CU CINE MĂ MAI JOC DE ACUM ÎNCOLO, CU CINE MĂ MAI JOC, DOAMNE?


Mirela Predan

Vizualizări: 318 | Adăugat de: mirelapredan | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar

Meniu site

Autentificare

Căutare

Calendar

«  Mai 2018  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Sondajul nostru

Daca mâine ar avea loc alegeri, cu cine aţi vota?
Total răspunsuri: 49

Mini-chat

Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0